Boule! De esti bou? De ce cacat ajuti persoanele din juru tau pentru ca mai apoi sa primesti nimic, nici macar un mersi?!
Du-te-n pana mea si stai pe curu tau, treci pe langa, clipeste lung si mareste pasu. Nu-ti mai fa griji pentru restu, doar tu si cine e langa tine cu adevarat conteaza, restu poa` sa castige la loto si sa plece in secunda doi, mi egal, nu o sa sa-mi lipseasca deloc. Cu ce te deranjeaza muntele de vase nespalate si maldarul de gunoi? Nu-s facute de tine, tu-ti speli vasele singur, deci stai in pula ta linisit, menajeaza-ti inima, ca si asa are momente cand e subreda. Altii cum poa sa simta dureri doar in 3litere da tu nu poti? Ia incearca mai tare, tre sa-ti iasa.
Nu te lasa influentat si atins de cacaturi, n-ai facut-o pana acu, nu incepe acu. Ai principii si scopuri de atins. Scopu de acu e sa faci bani. Cu gandul asta ai plecat de acas, toata lumea stie asta, deci fa asta. Da da, valorile materiale nu le iei cu tine da ele te duc unde mergi, indiferent ca e rai sau iad. Vorba lu Cedry2k “Fara bani, n-ai mama, n-ai tata, esti ca-n orfelinate.” Bine, nu-ti fa banu singurul scop in viata, da totusi.
Baga la cap, dorele. tine minte si aplica. hai, treci si tunde-te acu, ca ai doi centimetri de par in cap.
călătoria inițiatică a unui dud 
Da’ ti-ai zis-o nu gluma… sincer asta mi-o spun si eu uneori.. k ii ajut pe toti si eu nu primesc nimic.
tre sa-mi mai plesnesc cate una din cand in cand, sa ma trezesc la realitate.
Sa-nteleg ca esti cvasi chel? 😀
inca nu, ca masina de tuns a decis sa nu mai mearga. bine ca nu s-a stricat in mijlocul operatiunii :))
e si asta un mod de a selecta oamenii de langa tine 🙂
cel mai bun e sarcasmul. :)) doamne cat de bine ma pricep la aia da uneori is prea cumsecade sa-l folosesc.
asta se cheamă “criză de conştiinţă” şi este o formă, uneori gravă, de conştientizare a lumii în care încercăm să trăim.
Invariabil, ne păleşte această boală, din varii motive, cum ar fi : nesimţirea publică, divorţul de femeie(bărbat), nepromovarea într-o funcţie la care aveai dreptul ,conform pregătirii profesionale şi experienţei acumulate, dar pe care n-ai prins-o pentru că n-ai “neamuri la Ierusalim”…ar mai fi şi alte motive, din care amintesc: berea în exces din sângele propriu, faptul că ne strâng, uneori, chiloţii şi ar mai fi, da’ fiin’că nu vreau să abuzez de spaţiul de pe blogul tău, nu le mai înşiruiesc.
Cum ne vindecăm de această boală, nu ştiu…un panaceu ar fi starea de nepăsare accentuată sau, mai bine, un deşt, cel mijlociu, ridicat către toţi factorii de stress ce ne asediază permanent.
deşi, cui îi pasă ?!
exact, “incercam”, nu prea ne iese tot timpu. si da, alea-s solutiile potrivite, pe care incerc sa le aplic si io acu. sincer sa fiu nu-mi iese deloc, is prea prins in jocu asta live si prea atent la tot ce se intampla in jur. tre sa devin din first-person in third-person.