bicicleta

Am scris randurile de mai jos acum o luna si nu le-am postat pentru ca nu mai gaseam parola. Intre timp s-au intamplat chestii care nu au facut decat sa imi intareasca opiniile. Miscarea face bine la sanatatea psihica.

Sună-ți rudele, întreabă-le de sănătate.

Aveam 10 ani cand maica-mea m-a intrebat “zerocratule, vrei sa stai la casa sau la apartament?” Dupa ce m-am gandit eu o vreme cu mintea mea de copil am zis la casa. “De ce?” “Pai daca ne mutam la apartament tre sa urc bicicleta in fiecare zi pe scari, nu?” Peste o vreme ne-am mutat la casa.

Si uite asa inainte sa imi dau eu seama neaparat de consecinte un obiect cu doua roti, aparat de tortura, a fost un punct de cotitura.

Ani mai tarziu am descoperit ca urasc pedalatul.
Urasc bicicleta.
Urasc sa transpir in sufragerie pe trainer pana se face balta sub mine in timp ce pisica se rasfata pe canapea si isi intinde toate cleoambele inainte sa se intoarca pe cealalta parte. dă-te-n spanac mâță faină ce esti tu.
Urasc sa pedalez in drum spre munca pe piste inexistente facand slalom printre cetatenii ce isi plimba cainii intr-o lesa mult prea generoasa si copiii de 3 ani ani ce se plimba singuri pe aia 2 km de pista din parc in timp ce parintii le fac poze ca sa ii posteze pe interneti. Intr-o zi un parinte d-asta o sa-i faca poza plodului exact in secunda in care un biciclist se va impiedica de un bichon cu probleme de personalitate si ii va provoca traume pe viata copchilului. Cred ca o pedala in freza lasa o cicatrice consistenta. fmm administrație si educație.
Urasc sa pedalez pe marginea drumului inghesuit intre un sant de un metru si un autobuz care parca are un tel precis de a merge pe linia subtire ce ma separa pe mine de viata asta si cea de apoi. fmm șoferule si mai ales fmm de poliție rutiera inexistenta.
Urasc sa pedalez la deal cand parca tot efortul e degeaba si ai timp sa numeri boabele de nisip de pe marginea drumului.
La vale e ok, imi place.

Lasand in santul ala de un metru toate neajunsurile, problemele si pericolele mortale cu care te lupti cand te incapatanezi sa lasi masina acasa mai sunt si momente cand creierasul isi da reset complet si pentru o perioada scurta absolut orice gand care in viata zilnica nu-ti da pace dispare, pur si simplu se evapora si esti doar tu cu rotile de sub tine. Existența nu mai inseamnă tu versus toate problemele cu care tre sa jonglezi ci se reduce la urmatoarea curba, la urmatorul kilometru, la urmatoarea priveliste, la urmatoarea inspiratie, la urmatoarea pedală si asta e frumusetea sportului. Pentru asta merita sa trec peste ura aia si mai urc pe țoacla inca o data si inca o data.

Sunt si voi ramane vesnic recunoscator bicicletei pentru toate chinurile la care m-a supus pentru ca in acelasi timp stiu ca fara ajutorul terapiei pe doua roti probabil nu ajungeam sa bat in tastele astea.
Realizez abia acum cu mintea mea de semi-adult ca bicicleta aia albastra a fost refugiul meu intr-o copilarie care desi n-a fost la fel de grea precum a altora n-a fost deloc ideala si pedalatul lela ba printre blocuri ba prin paduri sau pe câmp aducea echilibrul in mintea mea si imi ardea o parte din frustrari.

Morala? nu stiu, plm ceva in ton cu mens sana in corpore sano.
Pedaleaza pana lesini, ridica-te si pedaleaza iar. Maine ia-o de la cap. N-ai timp? fa-ti.
Beneficiile aduse sanatatii fizice sunt de bagat in seama, dar nu se compara cu cele aduse psihicului pe care eu il banuiesc de uneltiri constante impotriva fericirii si linistii per total.
suge-o bă, diseara iar te pun pe pauza cativa kilometrii.
Bicicleta=meditatie.

This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s