934 de km, cazane, vipere si albastru

A venit si ziua in care mi-am luat mândra de o aripa, l-am incarcat pe Golfan cu tot ce ne-am gandit ca avem nevoie si am plecat. Loc abia a mai ramas pentru doua persoane printre cort, izoprene, haine, haleala, trusa de service(care a cam cuprins tot ce nu era prins de garaj cu suruburi), bocanci, mai multa haleala si niste conserve.

A fost cam primul concediu la care procesul de research a fost facut majoritar de mine si asta s-a vazut. In multe puncte esentiale dupa ce am marcat destinatia pe harta nu am cautat mai amanuntit detalii si asa am ajuns sa pierdem niste timp pretios din cauza sistemului de “vedem noi acolo”. Si am vazut acolo un mare catarg erect.

Am plecat din Sibiu spre Râușor cu gandul ca a doua zi dimineata sa pornim catre Vf. Retezat. Rausor e o statiune montana in plina constructie( de vro 20 de ani probabil) care arata ca curu, ca si statiune. Cabane in stilul neo-coca la tot pasul, drum bombardel (prin statiune, pana la ea e foarte bun) , destul de multe gunoaie. Loc de cort n-am gasit decat pe partia de ski care insa era imbinata cu apa asa ca am dormit in masina dupa ce-am mancat si topit o bere. A fost cel mai bun somn posibil.
A doua zi am pornit catre varf pe dunga rosie si am ajuns in varf dupa 3 ore 45. Mers lejer, poze multe. Traseul e exemplar ca si frumusete, organizare, dificultate. +un plus+ Adica e destul de greu cat sa plangi dupa canapeaua de acasa dar e atat de frumos incat abia astepti urmatoarea stanca ca sa vezi ce e dupa. Bine, nu e chiar asa de greu, insa partea de poteca ce se chinuie sa iasa din padurea de molid (?!) acoperita cu muschi si licheni e atat de aluneacoasa si abrupta pe alocuri incat iti simti ligamentele la fiecare alunecare.
Chiar daca din varf nu am vazut absolut nimic in jur drumul pana acolo a fost extraordinar. Padurea complet tapetata cu muschi atat de deasa ca parea intuneric, câmpii gigantice de bolovani asemenea, ape care curg peste bolovani nu prin vreo vale, 3 perechi de capre negre, uameni faini pe munte. In inima mea muntii Retezat sunt mai faini decat Fagarasul si inca nu le-am vazut decat o parte.

Bun, prima zi am rezolvat-o relativ usor, in nici 6 ore eram la masina. Urma sa cautam loc de cort, doar n-o sa alergam toata ziua. Si dupa ce am facut ochii cat pepenii vro 20 de km am gasit un loc pe malul Bistrei. Bine, de fapt am pândit niste pescari pana au plecat ca sa le luam locul lor dupa ce locul ales initial ascundea un bolovan mare cat un cur de brazilianca si pe care l-am escaladat cu roata stanga spate pentru ca mai apoi masina sa ramana suspendata pe el.  Deci sa se inteleaga, dând cu spatele intr-o iarba semi-inalta neprospectata anterior am reusit sa inghesui sub masina un fel de cap de grizzly de piatra.  Dupa cateva incercari meltenesti de a sari peste el esuate in lacrimi si praf mi-am ascultat neuronul si am bagat cricul sub masina asa reusind sa-l scot afara si sa scapam. Pățăști.   Am facut baie in rau si am mancat gratar. N-am lasat nimic in urma.

De aici urmatoarea destinatie era Baile Herculane cu niste opriri pe drum. Am oprit la Ulpia Traiana Sarmizegetusa si aici ne-a uimit starea buna in care se afla ruinele, cat de ingrijit era locul si frumos amenajat. +inca un plus+ Biletul era 10 lei/persoana dar am intrat cu 10 lei amandoi. Probabil tanti de la intrare pune deoparte pentru nepotei.
Urmatoarea oprire a fost intre Glamboca si Obreja. Ca sa vedem asta.  Greu, dar l-am gasit. Si-a meritat fiecare minut de cautare si fiecare din alea 3 intoarceri din drum 🙂

Restul de duminica ni l-am pierdut prin orasul-sat Baile Herculane de care mi si jena sa scriu desi in acele momente mi-am jurat ca o sa il murdaresc cu rahao integral. -minus-  Pe scurt. Exista sute de indicatoare turistice pentru cei care vor sa ajunga la pensiunea x-y-z dar nici macar unul pentru cei care vor sa ajunga la stranduri. Nu exista locuri de parcare. Dupa ce ajungi la stranduri iti dai seama ca daca scoti pe toata lumea din apa nu-ti mai ramane apa de-o cafea, adica piscinele is mici si supra-aglomerate.  Cocalarismul e la el acasa. Am mancat o pizza destul de proasta la Terasa Vasy…   In schimb imprejurimile orasului arata superb, unele constructii sunt faine, Cerna e de-o transparenta superba, atat. 

De aici am plecat catre Orsova. Intr-un episod viitor restul cu tot cu coordonate gps pentru locurile de campat si poze

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s