*Ploaie, intuneric*
Cazmaua lui Darius izbeste noroiul amestecat cu frunze cu o ritmicitate demna de un diesel sanatos, nici un tempo pierdut, nici o lovitura mai apasata sau mai usoara decat precedenta. Continua in felul acesta pret de 20 de minute, vreme in care desi pare concentrat pe groapa, ochii scruteaza imprejurimile iar urechile sunt ciulite, oprindu-se la fiecare zgomot ciudat si la fiecare pereche de faruri care alearga pe drumul alaturat. Urmatorul lui gand a fost ” Sper ca nu-mi vede careva masina”. Nu aveau cum, a parcat-o perfect, exact cum planuiese.
Intre timp, ploaia puternica a devenit un picur marunt ce lovea frunzele stejarilor intr-un mod aproape psihedelic, rar dar persistent. Darius aseaza in groapa cativa saci negri de gunoi, bine legati si destul de grei ii astupa, aseaza frunzele la loc ca sa nu se vada sapatura, isi sterge urmele si pleaca spre masina dar nu inainte de a-si nota coordonatele GPS, pentru orice eventualitate.
Pune in masina cazmaua si se indreapta spre casa, e tarziu.
Parca e din “Aurora” lu’ Puiu. Sau Aurora lu’ Puiu e de aici? ;-> Da, da, mai curand!
spre rusinea mea n-am vazut filmu 😀