O jucarie stricata

La singular, nu ca in poezia lu Minulescu care bate pe alte filozofii.

In viata fiecaruia se intampla chestii socante,mai multe sau mai putine. In a mea nu pot sa zic ca au fost extrem de multe dar alea care au fost m-au…stricat foarte rau. Au fost doua pana in varsta de 10 ani pe care mi le aduc aminte in cel mai mic detaliu si care m-au marcat maxim, in rau, si pe care e imposibil sa le uit pentru ca nu is inscriptionate in creieru meu ci fac parte direct din tesatura. Celalalat m-a dereglat intr-un moment in care credeam ca am un caracter solid, sanatos.  Si ultimu e cel mai grav, care nu numai ca mi-a stricat toate aranjamentele dar mi-a si implantat in cap niste idei pe care in mod normal le respingeam cu fermitate. Acu mi frica de mine, ca as putea deveni un om liber in sensu crunt al cuvantului, om care ia viata in propriile maini din toate punctele de vedere. Si ma enervez ca nu inteleg de ce.

Da, mi-am ales bine descrierea blogului. 😉

PS: nu-s nebun numa ca ma gandesc uneori prea insistent la conceptul de sui caedere, plm.

 

Advertisements

2 thoughts on “O jucarie stricata

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s