Se facea ca…

a ajuns la 83 de ani, ani grei nu d-aia cu munca usoara maxim 8 ore pe zi. De la 10 ani a inceput sa tina de coarnele plugului desi nu era mai inalt decat el, la 16 deja sustinea familia, erau 7 frati. Dupa armata s-a casatorit si a inceput sa lucreze aproape non-stop, dimineata la 4 intra in tura ca fochist intr-un sat la vro 7 kilometri distanta de casa, se trezea la 3 si pleca pe jos nu conta ca e vara sau iarna, de multe ori iarna se intalnea cu cate o haita de lupi dar a avut noroc intotdeauna si a scapat. La 2 iesea de la lucru si pleca catre casa, la nevasta si la primul lui baiat. Ajungea la 3 acasa, dupa ce manca un blid de mamaliga cu lapte o prindea pe Stela la caruta si pleca in camp la sapa/coasa/fan/cules/treierat dupa cum era randuiala si nu se intorcea acasa pana nu apunea soarele. Dormea 4 ore si lua de la cap.

A tinut-o in ritmu asta mai bine de 5 ani cand si-a gasit alt loc de munca, la o fabrica de covoare, indesa lana in masina care facea firele, tot timpu era curent si peste 30 de grade, dupa cativa ani a inceput sa-si piarda auzul. Intre timp au mai aparut 3 copii, 2 fete si un baiat. A continuat sa jongleze cu lucrul la fabrica, campul si intre timp a construit si o casa, cu 4 camere, pivnita jub jumate casa si acoperis in 4 ape, numai din caramida carata de mânzul lui Stela 10 kilometri, din barne carate din varful muntilor in mijloc de noiembrie si din mortarul facut de nevasta care nici macar o clipa nu a zis ca nu mai poate. Casa a construit-o pentru baiatul cel mare, in timp ce el era in armata si asa cand s-a liberat a avut casa lui.

Au mai ramas inca 3 copii de ajutat dar cu ei a scapat mai usor, o fata a plecat in oras prin ’70 pentru ca prin ’84 sa fuga in germania. Alta fata a plecat la fel prin ’80 in oras pentru ca mai apoi sa se casatoreasca in ’86. Ultimul baiat a ramas cu batranii pana prin 94 cand a plecat in germania la munca, s-a intors in ’99 si s-a casatorit in sat. Asa a ajuns ca in ’94 casa sa fie goala si ei sa imbatraneasca in fiecare zi cu un an, din singuratate. Treaba e ca exista un echilibru si in ’95 fata casatorita in oras divorteaza si se muta cu baiatul ei inapoi la parinti, asta a a fost salvarea lor. Nepotelul lor le-a adus iar agitatia in casa, le-a inseninat fetele, le-a adus iar pofta de viata, practic i-a intinerit. Urmatorii 15 ani au fost aproape perfecti, numai din cauza fetei lor si nepotului care desi s-au mutat in propria casa intre timp, erau singurii care ii vizitau constant, aducand mancare, facand curatenie si ajutandu-i la orice. Nevasta lui insa, s-a imbolnavit si incet incet s-a stins lasand in spate lucruri neclare, neterminate si pe el singur.

Cat de tare o fi, oricate a indurat la viata lui, oricate a realizat, asta l-a pus in genunchi, l-a facut sa planga pentru prima data. Ar vrea sa sa-i mai calce pragul cate unul din ceilati 3 copii dar nu se prea intampla si asta il doare, il doare si il tine treaz nopti intregi.

Io unul is laș si sper sa nu ajung la varsta aia, nu vreau sa trec prin atatea pentru ca mai apoi sa fiu uitat.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s