Langa mine am un vecin. Vis-a-vis, e un magazin d-asta alimentar, universal, comercial care nu are niciodata nimic din ce-ti tre. Evident ca magazinu are o vanzatoare. Vanzatoarea din povestea de azi, avea o problema: trebuia sa-si schimbe parola la mail ca o tot scotea barbat-su, din italia, de pe mess cand ea incerca sa vorbeasca cu ‘medicul de familie’.
Cum ea nu stia, a sarit gardu drumu la tovarasu meu care in acelasi timp e si vecin. El mare cocos, a zis cu o voce de megatron, d-aia ce scutura piramidele “Cun să nu! Se face, vino in juma de ceas dupa parola. ” Se zvarcoleste el, click acolo, linku ala, mailu ala, parola aia, mai sterge o broboada de sudoare, mai scapată cate-o injuratura de mama la adresa lui iahu dup-aia o intoarce repede catre tac-so si apoi catre nepoti, da in final se recunoaste invins. Stelutele alea de la parola se invarteau in juru lui.
Nu sta mult pe bara ca ma gineste pe mine, vecinu lui, oarecum tovaras, si ma roaga sa fac schimbarea de parola. Zis si facut, in maxim 10 minute si 20 de injuraturi am rezolvat-o. Mersi, mersi, cu placere, cu placere. tranzactie incheiata. Io nestiind a cui e mailu si cui i-am facut favoarea.
Penca a nins in ultimele zile, io ca tot omu care nu stie sa se dea pe schiuri si nu sta la bloc, am iesit sa matur zapada din curte. Pana sa pun mana pe instrument aud un glas de fecioara de peste gard. Glasu de fecioara era vanzatoarea care conversa cu vecinu.
-Ai reusit?
-Da, cun sa nu, am ternat de mult.Parola e ^&$&!%%676.
-No, cat ma costa? zice fecioara, moment in care am ciulit ochii si belit urechile, io asteptandu-ma la un ‘nimic, stai blanda’.
-6 lei. zice vecinul.
In momentu ala am crezut ca mor, si de ras, si de nervi si de uimire.
6 lei, sa-mi bag pula.
de ce 6 lei si nu 2 clatite cu gem?
de ce 6 lei si nu 2 cizburgare?
vai Doamne.
ba, exista asemenea oameni???
da frate, exista. nici mie nu-mi prea trecea prin cap.
de ce 6 si nu 8? ati jucat vreodata “as manca o portocala!” ?
Vaaaai how stupid =))